La moartea unui aviator

Oamenii sunt fascinați de zbor și își imaginează aviatorii drept supraoameni. Așa se explică de ce, la moartea vreunuia, se spune ba că ”a fost unul dintre ultimiii oameni adevărați din țara asta” ba i se inventează alte superlative.

Dacă zborul este fascinant, sunt și piloții fascinanți? Presupunem că au un caracter aparte, doar pentru că știu să țină manșa? E bine să confundăm zborul  cu pilotul? Dar proiectantul aparatului nu e și el un om extraordinar?

Caracterul nostru nu are legătură cu meseria pe care o practicăm. „Dincolo”, coafezele nu coafează, actorii nu joacă teatru, iar piloții categoric nu zboară din oficiu cu îngerii.